Declaraţie de dragoste


     Prima datã l-am vãzut intr-o dupã-amiazã de august, cu soare torid şi miros de pepene proaspãt tãiat. Ieşeam cu nişte prieteni dintr-o terasã şi ochii mi-au rãmas lipiţi de pielea negrã. Mi-a plãcut. Deşi nu intuiam atunci cum el urma sã devinã mai mult decât o simplã imagine. Mai mult decât o privire aruncatã în fugã. Mai mult decât un fior. Mai mult decât o dorinţã.

       A urmat apoi un lung drum pe Transfãgãrãşan, într-o noapte când parcã toate stelele încremeniserã. Aşa l-am cunoscut. Aşa am simţit cum vibreazã şi emanã forţã. Îl admiram atunci deşi nu aveam curajul sã mã apropii. Era ca o bijuterie frumoasã la care nu îndrãzneşti nici sã visezi. Ca un animal de pradã care îţi inspirã teamã şi dorinţã. Care te fascineazã deşi ştii ca te-ar putea ucide.  Şi totuşi… nisipul din clepsidrã cu fiecare fir scurs mi-a demonstrat din plin contrariul. L-am simţit atunci cã mã poartã spre o altã lume. O lume paralelã cu a mea. O lume plinã de libertate şi dorinţã. O revelaţie.

        Drumurile ni s-au despãrţit. Fiecare a continuat sã-şi vadã de viaţã. Eu, de a mea, zgomotasã şi încãrcatã, el de a lui, presãratã cu drumuri fãrã sfârşit. N-am încercat mãcar sã sper cã, undeva, cândva, ne vom regãsi. Cã vom petrece atâta timp împreunã. Cã vom împãrţi experienţe. Cã ne vom identifica unul cu altul. N-am încercat sã sper cã el va fi mai mult decât a fost atunci, pe Transfãgãrãşan: o imagine bine ascunsã-n suflet.

        Ne-am regãsit târziu, în toamnã. Eu, miratã sã-l revãd, el nerãbdãtor şi nervos ca la începuturi. M-am apropiat cu tandreţe şi teamã, neştiind dacã nu mã va pedepsi pentru îndrãznealã. Şi pentru uitare. Ne-am împrietenit treptat. Mai întâi cu sfialã, mângâindu-l încet, încercând sã-i descopãr punctul sensibil. Apoi, când am prins curaj şi mai ales încredere, mângâierile au devenit nervoase, simţindu-l cum vibreazã sub degetele mele. Şi cum toarce, ca o felinã, atât de ameninţãtoare şi totuşi atât de delicatã.

        Din dupã-amiaza aceea am ajuns nedespãrţiţi. Au urmat drumuri lungi, lungi tot mai lungi, tot mai întortocheate. Drumuri care m-au fãcut sã mã descopãr pe mine însãmi în fiecare vibraţie a lui. Drumuri în care am fãcut echipã fie cã strãbãteam colinele Ardealului, circuitul de la Arad sau trecãtorile stâncoase ale Alpilor. Drumuri în care nu ne-am abandonat unul pe altul nici când oboseala, surmenarea sau poate doar presiunea excesivã ne-ar fi impins sã clacãm. Drumuri în care dincolo de distanţele în spaţiu, parcurgeam distanţe în timp. Distanţe din noi.

        M-a învãţat sã sper din nou. Şi sã am încredere în mine. Mi-a arãtat cã viaţa, în griul ei cotidian, poate fi şi frumoasã. Ne-am bucurat împreunã de victoria mea, m-a durut sufletul când el a avut ceva de suferit. Mi-a demonstrat, şi nu o datã, cã meritã sã lupţi pentru ceea ce crezi. Pentru ceea ce îţi doreşti, atâta timp cât îţi doreşti din tot sufletul. Cã dincolo de aparenţe, de superficial, de grabã şi minciunã, existã şi limanul cãtre care tindem cu toţii. Doar cã, preocupaţi fiind de cotidian, uitãm. Uitãm sã privim în jurul nostru. Uitãm de noi înşine. Într-un fel ciudat, personal şi dureros, m-a readus la viaţã. Fãrã mãcar sã îmi dau seama. Fãrã sã simt transformarea care mã cuprinde şi mã face sã-mi nãpârlesc pielea de şarpe. Ne-am completat unul pe altul ca cele douã jumãtãţi ale lui yin şi yang. Eu, albã şi el, negru. Şi aşa cum yin are un punct yang aşa şi yang are un punct yin. Şi amândouã, împreunã, ating perfecţiunea.

      Întotdeauna mi l-am imaginat ca pe o felinã. O panterã neagrã, lucioasã şi seducãtoare. O panterã neagrã ce emanã forţã şi vitalitate. O panterã care mã putea sfâşia dintr-o mişcare dacã aş fi fãcut vreun pas greşit. Şi totuşi, o felinã care mã tolera. Şi mai târziu, a ajuns sã mã lase sã dorm pe laba ei, ca un gest de supremã tandreţe.

      Pentru mine este Mitsu. Pentru alţii doar o maşinã cu 4 roţi. Pentru mine, este fratele pe care nu l-am avut niciodatã. Pentru alţii, nu este decât o maşinã de vitezã. Pentru mine, este drumul cãtre libertate. Pentru alţii, doar un obiect de admirat sau detestat. Pentru mine este o parte din suflet care va rãmâne acolo şi când Mitsu va pleca spre alt stâpân sau alte orizonturi. Pentru ca dincolo de obiect în sine, experienţa este covârşitoare. Şi amintirile. Şi timpul care trece mãsurând lacrimi…

Dincolo de toate, rãmâne valoarea pe care le-o dãm lucrurilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qtivSTZrezc]  

 

Tags: , , , , , , ,

Leave a Reply

10 Comments on "Declaraţie de dragoste"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
alex
Guest

ai facut transfagarasnul noaptea? dinspre curtea de arges? esti curajoasa :).
btw, scrii frumos, asta e un dar.
just curious: de ce ai ales fotografia cu spirala aceea pe Facebook ?

Ciprian Birtea
Guest

Nu e o spirală; sunt nişte scări, care coboară. Nişte scări dintr-un turn. Mi se pare nice poza. oricum, eu nu opot vedea în detalii întrucât nu am acces la profilul d-rei Irninis de pe Facebook.

Mirandolina
Guest

Foarte frumos scris! Am vibrat la fiecare fraza, mai ales ca-mi place sa conduc 🙂

cristinutza
Guest

tarziu m-am prins ca e vorba despre o masina 🙂 foarte frumos

Andu
Guest

Un bakugan?! 🙂 Si cu BMW cum ramane?

alex
Guest

eram doar curios daca fotografia ta de pe Facebook are legatura cu asta http://en.wikipedia.org/wiki/Fibonacci_sequence
probabil ma insel 🙂

Andu
Guest

Dar vreo pisica mai ramane pe strada dupa ce treci cu Mitsu sau le aspiri pe toate cu turbina aia?

baixinho
Guest

până să îmi dau seama la cine te referi în primele 6-7 paragrafe, lâam înjurat destul în gând. bine că nu are cum poate sughiţa.

2G

wpDiscuz
Facebook

Warning: Unknown: write failed: Disk quota exceeded (122) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/tmp) in Unknown on line 0