Da, recunosc! Am prins gustul festivalurilor de teatru. Au o energie aparte pe care nu o regăsești în altă parte. O efervescență care se transmite tuturor celor care aleg să participe.
Aşa că după ce la finalul lui mai am stat aproape o săptămână la Craiova International Shakespeare Festival, timp în care am avut parte un adevărat “cantonament” de teatru, mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit și alte evenimente similare.
Da, mi-aş fi dorit să merg și la Sibiu, însă perioada festivalului a coincis cu o perioadă mai încărcată din punct de vedere profesional și cu o escapadă de câteva zile la Florența, despre care încă n-am apucat să vă povestesc prea multe. Dar promit că urmează!
Aşa că m-am bucurat mult atunci când am primit invitația de a participa la Turda International Theatre Festival, chiar dacă însemna să mai prind doar două zile de festival. Şi să şi scriu pentru GraFITT, revista oficială a festivalului! 😋
Cum? Nu ştiți despre ce se întâmplă la Turda?
Timp de 10 zile, între 26 iunie și 5 iulie, Turda respiră teatru. Săli de spectacol, străzi, curți, spații neconvenționale – toate au devenit locuri de întâlnire între artiști și public, între oameni și povești.
Pietonala a devenit scenă, parcul a devenit scenă, cafeneaua a devenit scenă. Am văzut copii oprindu-se din alergat ca să privească un jongler venit de la capătul lumii, am văzut oameni care poate n-au călcat niciodată într-o sală de spectacol aplaudând în picioare, în stradă, la ora la care de obicei se închid obloanele.
Și am văzut teatru adevărat. Spectacole care nu se mulțumesc să placă, ci te pun la lucru — care îți cer să rămâi cu ele și după ce s-au stins reflectoarele. Despre unele dintre ele am scris și voi mai scrie, pentru că merită mai mult decât o impresie de moment.
Ediția cu numărul 10, (da, festivalul are deja istorie!) desfășurată sub tema „Wings for the future”, a adus împreună o mulțime de spectacolespectacole, concerte, performance-uri, expoziții, ateliere și întâlniri cu artiști din România, dar și din străinătate. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut diversitatea acestei ediții, chiar dacă eu am prins doar o mică parte din ea: de la spectacole și workshopuri cu invitați din Italia, Argentina, Portugalia, Marea Britanie, SUA, Spania, Finlanda, Noua Zeelandă, Turcia și Republica Moldova, până la întâlnirile cu artiști români, din toate colțurile țării, pe care publicul îi iubește de ani de zile, printre ei numărându-se Marius Bodochi, Claudiu Bleonț, Magda Catone, Anca Sigartău și nu numai.
În plus de asta, fiecare seară de festival se încheie cu un recital pentru că, nu-i așa, cum ar putea să lipsească muzica din atmosfera de sărbătoare? Dinu Olărașu, Maria Răducanu, Călin Grigoriu, Flavius Buzilă, Adrian Sărmășan, DreamCatchers și Radu Nechifor sau Mircea Baniciu sunt doar câțiva dintre artiștii care au ales să urce pe scena Festivalului de Teatru de la Turda pentru a oferi spectatorilor nu doar un recital, ci un loc de întâlnire — acea oră târzie în care artiști și public rămân împreună, la Cafeneaua de Acasă sau sub cerul liber, prelungind bucuria de a fi laolaltă care e, până la urmă, însăși inima acestui festival.
Dar, dincolo de cifre și program, cel mai important lucru rămâne sentimentul că teatrul poate uni o comunitate. Da, teatrul poate face un oraș să pulseze într-un ritm aparte, viu, la fel ca sufletul fiecăruia dintre noi când se emoționează.
Iar motive de emoție au fost (și încă mai sunt!) destule. De la întâlnirea cu Magicianul Marian Râlea pentru cei mai mici spectatori de teatru, până la dialoguri pline de substanță cu Sandu Grecu, Tudorel Filimon sau Dorel Vișan.
Mâine se vor stinge reflectoarele peste această a zecea ediție, una aniversară. Și totuși voi pleca de aici cu sentimentul că la Turda lumina de scenă nu se stinge cu adevărat niciodată — doar așteaptă, răbdătoare, până la anul. Până atunci, doar crește în intensitate.
La revedere nu se spune. Se spune: ne revedem! Pe curând!
