Poiana lui Chinezu e un loc special. Un fel de Poiană a lui Iocan adusă în contemporaneitate. Evident, la asta contribuie maxim și umorul lui Chinezu, felul lui hâtru și înțelept de a fi în lume și de a-i da sens. Pentru ca viața asta nu e doar rezumare la materialitate, la bani, inflație, creștere… Continue reading Libertatea de a fi muritor, între singurătate și transcendență
Oare ce gust au cuvintele? Oare știi să-mi spui ce gust au cuvintele? Ce dulce-alinător pe limbă este cuvântul “acasă”! Cât de rece-răcoros-răcoritor-îmbătător se simte cuvântul “apă”! Ce gust bogat și plin de nuanțe ca o explozie pe cerul gurii se simte atunci când rostești cuvântul “tată”! Dar oare “moartea” ce gust are? Sălciu de… Continue reading “Lexiconul amar” sau lungul drum al morții către viață
Am avut dintotdeauna vocația pierderii. Inițial, îmi pierdeam câte un creion, o agrafă de păr sau o jucărie. Nimicuri. Lucruri neimportante pe care le pierde orice copil. Nici măcar nu remarcam că le-am pierdut. Apoi mi-am pierdut tatăl într-o zi caldă de aprilie. Și nici măcar atunci nu am conștientizat durerea pierderii. Și-așa nu îl… Continue reading Sunt un om cu vocația pierderii
Nu vă mai spun și eu cum să vă fie anul, căci deja au trecut câteva zile bune din el. Zile în care ați avut timp să vă dezmeticiți, și unii dintre voi, să vă întoarceți la cotidian. Da, același cotidian întrerupt abrupt de zilele de sărbătoare. Sărbătoare trăită și ea pe repede înainte tocmai… Continue reading În loc de urare (la început de An)
Recent mi-am cumpărat o pisică. Da, știu. “De ce nu ai adoptat una?” mă veți întreba. Pentru că pisica mea nu are blăniță moale și nici ochi sticloși. Nu toarce dimineața la trezire și nici nu miaună pe la ușă așteptându-ne nerăbdătoare. În schimb, stă cuminte pe o etajeră, fix acolo unde am lăsat-o. Cam… Continue reading Un strop de trecut la un click distanță
Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti... “A fost odată ca niciodată…” așa încep aproape toate poveștile cu prinți și prințese, cu aventuri nemaivăzute. Și invariabil, orice poveste se încheie cu deja clasicul truism “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De parcă fericirea ar fi inclusă de la sine în pachetul conviețuirii împreună. Însă… Continue reading Pasiunea care hrănește … pasiunea!
Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi… Continue reading La mulţi ani…
Când mă gândesc la copilărie nu ştiu de ce, dar mi se umplu ochii de lacrimi. Din când în când simt gustul cireşelor din curtea bunică-mii, dar nu coapte şi suculente, ci mai mult verzi când tocmai se pregătesc să dea în pârg. Mi-aduc aminte de jocurile nesfârşite cu toţi copiii de pe stradă atunci… Continue reading Despre copilărie… (şi un mic concurs)
Te iubesc cum iubesc dimineţile care-mi urcă în vine Pure şi adevărate Ca fiecare cântec închis în trupul meu! Te iubesc cum iubesc florile ce-şi înalţă culoarea spre ochii unui albastru imens şi greu de strălucire! Te iubesc cum iubesc cerul sprijinit de frunţile noastre ca un cerc uriaş, de senin, Ce ne uneşte visurile!… Continue reading Dimineaţa iubirii de George Şovu
Viaţa fiecãrui om este o sumã de alegeri. Drumuri mai mici sau mai mari, întortocheate sau pline de hârtoape, drepte sau sinusoidale, asfaltate sau forestiere, toate se întretaie la un moment dat. Unele sunt atât de înguste, încât de-abia ajungi sã te strecori pe ele. Altele sunt late, drepte, fãrã urmã de nor. Nu ştii… Continue reading Răscruci
