Acum două seri, la Teatrul Odeon, timpul a fost abolit pentru o clipă. Într-o lume în care totul se mișcă pe repede înainte riscând să ne absoarbă într-un vortex al nimicurilor de zi cu zi, “Iona” lui Silviu Purcărete, prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru, ne-a forțat să ne întoarcem la noi înşine. Adrian… Continue reading Anatomia prăbușirii în noi înșine: “Iona” lui Silviu Purcărete
Uneori, chiar cred că sunt printre oamenii norocoși. Cu adevărat norocoși, deși mai am momente când mă plâng de viața mea, mi se pare anostă și lipsită de culoare. Dar mai vine câte o zi (neagră) ca asta când mă izbește câte o veste care mă zdruncină din temelii și mă face să văd adevărul:… Continue reading Așa a fost el… unic. Drum lin în lumină, Valentin Uritescu!
Recent mi-am cumpărat o pisică. Da, știu. “De ce nu ai adoptat una?” mă veți întreba. Pentru că pisica mea nu are blăniță moale și nici ochi sticloși. Nu toarce dimineața la trezire și nici nu miaună pe la ușă așteptându-ne nerăbdătoare. În schimb, stă cuminte pe o etajeră, fix acolo unde am lăsat-o. Cam… Continue reading Un strop de trecut la un click distanță
Mult onorate doamne,Distins auditor!La festival când vine, tot omul e datorS-asculte, înainte de partea amuzantă,O conferință lungă și foarte importantă.Conform acestei date sinistre, așadar,Avem între culise un conferențiar,Un om cu greutate, un personagiu mare...Să nu luați aceasta drept o amenințare!Dar ca să nu planeze asupra noastră vinaC-am neglijat programul, — persoana cu pricinaE gata să… Continue reading Bacilul lui Koch. George Topârceanu
Cum am ajuns la Zen Eco Villa Nu îmi stă în fire să povestesc experiențe negative, însă având în vedere că aceasta parcă le-a depășit pe toate celelalte, am zis că merită să împărtășesc cu voi cum sunt tratați turiștii la o pensiune care se vrea cu pretenții. Și nu oricând, ci la un pas… Continue reading Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul
Cred că pe mine mă aștepta acum doi ani în Grecia bicicleta asta... dar n-a fost să fie... Ieri am primit o bicicletă. Pentru cineva care s-a bucurat în copilărie de plimbările pe două roți, nimic mai banal, ați zice. Pentru că aproape orice copil, încă de când învață să meargă mai bine pe propriile… Continue reading Despre lucrurile (ne)făcute la timpul lor
Un scurt remember Trebuie să recunosc că atunci când îmi povestea bunică-mea cum mama ei împărțea un ou pentru a-și hrăni cei patru copii pe timpul războiului, credeam că exagerează. Nici măcar nu mi-am putut imagina cum este, vreodată, să suferi de foame. Însă pentru străbunică-mea, croitoreasă și văduvă cu patru copii mici, nu a… Continue reading Risipa alimentară sau cum să îți faci provizii pe timp de epidemie
Te iubesc cum iubesc dimineţile care-mi urcă în vine Pure şi adevărate Ca fiecare cântec închis în trupul meu! Te iubesc cum iubesc florile ce-şi înalţă culoarea spre ochii unui albastru imens şi greu de strălucire! Te iubesc cum iubesc cerul sprijinit de frunţile noastre ca un cerc uriaş, de senin, Ce ne uneşte visurile!… Continue reading Dimineaţa iubirii de George Şovu
Una dintre poeziile mele favorite. Poate şi pentru că mi-a fost trimisă de soţul meu. Cu tine viaţa mea se luminează, Cu tine hotărăsc a obosi, Cu tine urc astenic spre amiază Şi mă sfârşesc în fiecare zi. Cu tine e-mpăcare şi e luptă, Cu tine este tot şi e nimic, Cu tine-mi înfloreşte lancea… Continue reading Cu tine de Adrian Păunescu
Şi i-am cunoscut. Şi s-au lipit de mine cu simplitatea şi candoarea specifice vârstei. Curioşi, mânaţi cu paşi mici spre mine de câte un amãnunt care poate, mã fãcea interesantã în ochii lor limpezi de copii, s-au strâns ciorchine în jurul meu şi parcã, în clipa aia, i-aş fi luat pe toţi acasã...… Continue reading Şi i-am cunoscut…
Irninis Miricioiu 