Category: My beliefs

Teatru, The world we live in

Comasări ale instituțiilor de cultură și reduceri de personal, cadou de la Primăria București de Ziua Teatrului

irninis

Nici n-a trecut bine Ziua Teatrului, nici nu au început bine evenimentele programate pe 27 martie, că iarăși se vorbește despre posibile restructurări în zona instituțiilor culturale din București. Despre unificări, despre simplificare. Despre „mai eficient”. Mai concret se propune unirea ARCUB, CREART, Centrul Cultural „Lumina”, Școala de Artă, Expo Arte, PROEDUS și Centrul pentru… Continue reading Comasări ale instituțiilor de cultură și reduceri de personal, cadou de la Primăria București de Ziua Teatrului

Being a mom, My beliefs

Nu festivalul e problema. Ce lăsăm în urmă, da 

irninis

Fără să vreau, imagini și reacții din ultimele zile legate de deja controversatul “Beach Please” mi-au lovit retina și timpanul. N-aș vrea să par panicată  - nici nu sunt, poate mai mult reflexivă tocmai pentru că fiică-mea mai are un pic până ajunge acolo, dar ceva în mine se strânge. Ceva legat de direcție. De… Continue reading Nu festivalul e problema. Ce lăsăm în urmă, da 

My beliefs

Ura… în numele credinței

irninis

Mă îngrozește tot mai tare controversa iscată în jurul piesei “Proorocul Ilie” de la TNB. De ce? Tocmai pentru că, dincolo de opiniile personale, mai mult sau mai puțin avizate despre ceea ce oamenii CRED că reprezintă piesa, tot ceea ce se revarsă în spațiul public este un val nesfârșit de ură, iscat paradoxal ÎN… Continue reading Ura… în numele credinței

My beliefs

Sunt un om cu vocația pierderii

irninis

Am avut dintotdeauna vocația pierderii. Inițial, îmi pierdeam câte un creion, o agrafă de păr sau o jucărie. Nimicuri. Lucruri neimportante pe care le pierde orice copil. Nici măcar nu remarcam că le-am pierdut.  Apoi mi-am pierdut tatăl într-o zi caldă de aprilie. Și nici măcar atunci nu am conștientizat durerea pierderii. Și-așa nu îl… Continue reading Sunt un om cu vocația pierderii

Let's talk about..., My beliefs

Premiile sunt pentru părinți. Copiii n-au nevoie de premii. Copiii au nevoie de iubire

irninis

A curs multă cerneală virtuală zilele acestea în online pe tema premiilor, serbărilor și performanțelor școlare. Și da, am citit fiecare postare pentru că m-a interesat, dincolo de experiența personală, motivația din spatele acelei postări. Unii erau mîndri de copiii lor care defilau cu coroniță, chiar dacă de-abia terminaseră clasa pregătitoare sau de ce nu,… Continue reading Premiile sunt pentru părinți. Copiii n-au nevoie de premii. Copiii au nevoie de iubire

Let's talk about...

Depresia nu este un moft sau un status pe facebook

irninis

De mult voiam să scriu despre depresie, despre cât de invalidantă este o astfel de (hai să-i spunem) experiență, dar parcă până acum cuvintele nu se legau într-o structură coerentă. Poate pentru că nu eram suficient de “vindecată” ca să pot vorbi despre ea. Triggerul meu este “cazul” care a oripilat o țară întreagă și recunosc… Continue reading Depresia nu este un moft sau un status pe facebook

salvador dali pictura
My beliefs

În loc de urare (la început de An)

irninis

Nu vă mai spun și eu cum să vă fie anul, căci deja au trecut câteva zile bune din el. Zile în care ați avut timp să vă dezmeticiți, și unii dintre voi, să vă întoarceți la cotidian. Da, același cotidian întrerupt abrupt de zilele de sărbătoare. Sărbătoare trăită și ea pe repede înainte tocmai… Continue reading În loc de urare (la început de An)

A helping hand, My beliefs

Un strop de trecut la un click distanță

irninis

Recent mi-am cumpărat o pisică. Da, știu. “De ce nu ai adoptat una?” mă veți întreba. Pentru că pisica mea nu are blăniță moale și nici ochi sticloși. Nu toarce dimineața la trezire și nici nu miaună pe la ușă așteptându-ne nerăbdătoare. În schimb, stă cuminte pe o etajeră, fix acolo unde am lăsat-o. Cam… Continue reading Un strop de trecut la un click distanță

A helping hand, The world we live in

Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul

irninis

Cum am ajuns la Zen Eco Villa Nu îmi stă în fire să povestesc experiențe negative, însă având în vedere că aceasta parcă le-a depășit pe toate celelalte, am zis că merită să împărtășesc cu voi cum sunt tratați turiștii la o pensiune care se vrea cu pretenții. Și nu oricând, ci la un pas… Continue reading Zen Eco Villa sau bătaia de joc a hotelierilor față de clienții care le calcă pragul