Nu cred că ai nevoie de o zi anume pentru a sărbători cititul. De când mă știu, cărțile au făcut parte din viața mea, reprezentând acea zonă de confort în care m-am regăsit în clipe de restriște. De mică am visat să am biblioteca mea. Și încă de când am început să strâng primii bani… Continue reading Despre Ziua Internațională a Cărții, cadouri de la edituri și colapsul pieței de carte
Am crescut într-o casă plină de icoane. O casă care avea un perete tapetat cu chipuri de sfinți ce zâmbeau tainic de fiecare dată când pe chipul lor aluneca o geană de lumină. Am crescut cu ruga bunicii mele, în fiecare seară, ce se auzea ca un zumzet și îmi acompania pleoapele grele. Am crescut… Continue reading Quo vadis, Domine?
O poveste... E searã și frigul parcă e tot mai pătrunzător. Atmosfera închisă de decembrie devine ușor, ușor, apăsătoare. Mai sunt doar câteva ore pânã când se schimbã anul. Lumea se pregãteşte de Revelion. Doamnele îşi scot din dulapuri rochiile decoltate, îşi încalţã sandalele cu toc cui şi pun în obraji ultima urmã de fard menitã… Continue reading Cum am devenit invizibilă în mijlocul orașului
Magdalena Săvescu Aveam cele mai frumoase caiete. Şi asta nu pentru cã scriam eu frumos. Da, poate cã scriam, cât de frumos poate scrie un copil în clasele a II-a, a III-a, sau a IV-a. Şi nici pentru cã aş fi avut cine ştie ce caiete. Pe vremea aceea (iatã cã am ajuns sã spun… Continue reading Amintiri într-o oglindă spartă
Capra crapă piatra Piatra crapă-n patru Crăpa-i-ar capul caprei în patru Cum a crăpat piatra în patru! Nu-i așa că vi s-a încurcat puțin limba, inclusiv în gând, în timp ce ați citit aceste rânduri? Și v-oți fi întrebat oare ce am pățit de am început cu exercițiile de dicție? Recunosc că mie îmi plac… Continue reading Învață să spui povești… memorabile
Magazinul Gusturi româneşti de pe Ion Mihalache, aproape de ora închiderii. Bucureştenii cred cã îl cunosc, ştiu şi faptul cã este deschis sub umbrela Mega Image şi are drept specific produsele româneşti, tot felul de specialitãţi din carne, mezeluri şi brânzeturi. Mie îmi place sã merg la ei din douã considerente: primul ar fi cã… Continue reading România, ţara în care trăim
De câte ori nu v-aţi dorit, măcar pentru câteva clipe, să aveţi abilitatea de a crea ceva cu mâinile voastre? Şi aici nu mă refer la scrierea vreunui raport urgent sau a vreunei tocăniţe. Căci acelea fac parte din cotidian şi nu mai reprezintă demult oportunitatea de a accesa propria creativitate. Ci de a coase… Continue reading Muzeul interactiv “Mame care ne inspiră” sau o propunere irezistibilă de weekend pentru cei mici
Mi-aş fi dorit sã fie aici sã o pot strânge în braţe. Sã fug la ea de fiecare datã când greutatea lumii întregi s-a înghesuit pe umerii mei. Sã o vãd ieşind la poartã sã o descuie, în papuci, cu pãrul ei albit de vreme şi cu capotul ei înnodat la brâu. Şi cu acelaşi… Continue reading La mulţi ani…
Cu toţii tânjim la un stil de viaţã mai bun, aşa cum reuşim sã îl cunoaştem prin ochii turistului atunci când ajungem sã plecãm în strãinãtate. Ei au autostrãzi. Noi n-avem. Ei au locuri de muncã remunerate conform pregãtirii. Noi avem profesori care devin paznici de noapte şi medici care trãiesc dintr-un salariu de mizerie încercând sã salveze vieţi fãrã sã aibã cu ce. Ei au salarii mari care le permit sã nu se gândeascã la ziua de mâine. Noi stãm în fiecare zi cu ochii pe preţuri pentru a ne calcula traiul de zi cu zi. Ei au perspective. Noi încercãm cu greu sã supravieţuim. La ei existã reguli respectate. Noi nu reuşim sã ne creãm propriile reguli, fãrã a ne mai gândi sã le şi respectãm. Ei ştiu sã îşi aprecieze valorile. Noi le ignorãm pânã când ajung fie sã-şi caute un viitor departe de graniţe, fie se pierd în anonimat, fie mor. Ei sunt ei. Noi suntem noi.
Când mă gândesc la copilărie nu ştiu de ce, dar mi se umplu ochii de lacrimi. Din când în când simt gustul cireşelor din curtea bunică-mii, dar nu coapte şi suculente, ci mai mult verzi când tocmai se pregătesc să dea în pârg. Mi-aduc aminte de jocurile nesfârşite cu toţi copiii de pe stradă atunci… Continue reading Despre copilărie… (şi un mic concurs)
Irninis Miricioiu 