Fără să vreau, imagini și reacții din ultimele zile legate de deja controversatul “Beach Please” mi-au lovit retina și timpanul. N-aș vrea să par panicată - nici nu sunt, poate mai mult reflexivă tocmai pentru că fiică-mea mai are un pic până ajunge acolo, dar ceva în mine se strânge. Ceva legat de direcție. De… Continue reading Nu festivalul e problema. Ce lăsăm în urmă, da
Mă îngrozește tot mai tare controversa iscată în jurul piesei “Proorocul Ilie” de la TNB. De ce? Tocmai pentru că, dincolo de opiniile personale, mai mult sau mai puțin avizate despre ceea ce oamenii CRED că reprezintă piesa, tot ceea ce se revarsă în spațiul public este un val nesfârșit de ură, iscat paradoxal ÎN… Continue reading Ura… în numele credinței
Magazinul Gusturi româneşti de pe Ion Mihalache, aproape de ora închiderii. Bucureştenii cred cã îl cunosc, ştiu şi faptul cã este deschis sub umbrela Mega Image şi are drept specific produsele româneşti, tot felul de specialitãţi din carne, mezeluri şi brânzeturi. Mie îmi place sã merg la ei din douã considerente: primul ar fi cã… Continue reading România, ţara în care trăim
Cu toţii tânjim la un stil de viaţã mai bun, aşa cum reuşim sã îl cunoaştem prin ochii turistului atunci când ajungem sã plecãm în strãinãtate. Ei au autostrãzi. Noi n-avem. Ei au locuri de muncã remunerate conform pregãtirii. Noi avem profesori care devin paznici de noapte şi medici care trãiesc dintr-un salariu de mizerie încercând sã salveze vieţi fãrã sã aibã cu ce. Ei au salarii mari care le permit sã nu se gândeascã la ziua de mâine. Noi stãm în fiecare zi cu ochii pe preţuri pentru a ne calcula traiul de zi cu zi. Ei au perspective. Noi încercãm cu greu sã supravieţuim. La ei existã reguli respectate. Noi nu reuşim sã ne creãm propriile reguli, fãrã a ne mai gândi sã le şi respectãm. Ei ştiu sã îşi aprecieze valorile. Noi le ignorãm pânã când ajung fie sã-şi caute un viitor departe de graniţe, fie se pierd în anonimat, fie mor. Ei sunt ei. Noi suntem noi.
Irninis Miricioiu 