Being a mom, Teatru

Carnavalul de primăvară de la Teatrul Naţional pentru Copii şi o poveste magică pentru copiii din noi


Ori exact acest lucru reuşeşte să îl facă Magicianul Marian Râlea împreună cu echipa de actori de la Teatrul Naţional pentru Copii “ABDRACADABRA”. Să te rupă de realitate. Să te oblige să te oglindeşti în propria ta copilărie. Să te înveţe să te joci de la egal la egal cu copilul tău, anulând distanţa inerentă dintre părinte şi copil. Să îl înţelegi mai bine şi să îi înţelegi nevoile emoţionale.

My beliefs

Răscruci


 Viaţa fiecãrui om este o sumã de alegeri. Drumuri mai mici sau mai mari, întortocheate sau pline de hârtoape, drepte sau sinusoidale, asfaltate sau forestiere, toate se întretaie la un moment dat. Unele sunt atât de înguste, încât de-abia ajungi sã te strecori pe ele. Altele sunt late, drepte, fãrã urmã de nor. Nu ştii… Continue reading Răscruci

The world we live in

Lecţii de viaţă


Întâmplare fabuloasă astăzi la poştă. Nu mi se întâmplă să calc pe acolo prea des, cred că ştim cu toţii de ce. Eu, una, urăsc aglomeraţia şi coada şi recunosc că mi se pare un timp pierdut inutil doar pentru a face fix aceeaşi acţiune pe care o poate îndeplini şi o firmă de curierat,… Continue reading Lecţii de viaţă

My beliefs

În loc de “Paşte fericit!”


Trimitem mesaje altora despre lumină, dar noi nu o mai regăsim nici măcar în propriul suflet. Le scriem despre Înviere, dar noi murim puţin pe zi ce trece, uscând orice sevă din interior. Le urăm toate cele bune, fără să înţelegem că fiecare dintre noi este resposabil pentru orice lucru bun care există în viaţa noastră. Pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru armonie, pentru fericire. Inclusiv pentru cum alegem să trăim sărbătoarea. Şi mai ales, pentru intervalele cuprinse între zile speciale, de parcă sărbătorile ar permite ideea de exces. Poate că doar în mintea noastră sărbătorile sunt “altfel” raportându-ne la aparenţe, la cotidianul trăit după cutumele unei societăţi tot mai degradate. Pentru că în esenţa lor sunt tot nişte zile pe care doar noi alegem cum le trăim. Fugind de noi înşine sau dându-ne întâlnire cu propriul suflet.

Let's talk about..., Spring Super blog

Un blog neobişnuit şi leapşa provocărilor


O poveste dintr-o provocare A fost odată ca niciodată un baieţel care iubea pizza şi pasărea dodo. O ştiţi, este cea aflată pe cale de dispariţie pe insula Mauritius. Doar că timpul a trecut, băieţelul a crescut mare şi a trebuit, aşa cum fac toţi oamenii, să îşi aleagă o carieră. S-a întreptat către IT,… Continue reading Un blog neobişnuit şi leapşa provocărilor

Let's talk about..., Spring Super blog

În vacanţă “Romania is my country”


O seară obişnuită ca oricare alta. În general, după o zi agitată în care înghesui zilnic o mulţime de activităţi, îmi place să mă uit la un film sau să citesc ceva. Acum însă parcă nu aveam neapărat chef nici de una, nici de alta. Aşa că frunzăream site-uri la întâmplare, fără niciun scop anume.… Continue reading În vacanţă “Romania is my country”

My beliefs, Spring Super blog

Atlas de reflexii călătoare


Plimbăreaţa noctură Eminamente pasăre de noapte care preferă să îşi prelungească siesta până târziu, spre amiază, plimbăreaţa noctură poate fi întâlnită în toate barurile sau cluburile din oraşele pe care le vizitează, cu preponderenţă în cele de la mare. De fapt, de-asta şi alege să plece de acasă. Doar pentru distracţie fără sfârşit. Aleargă după… Continue reading Atlas de reflexii călătoare

My beliefs, Spring Super blog

Masculin la puterea feminin


De când mă ştiu, nu mi-au plăcut niciodată parfumurile de damă. Cred că mi se trage de pe vremea când, copil fiind, mă mai jucam cu nişte sticluţe goale de parfum pe care le păstra bunică-mea şi care aveau un miros incert, dulceag-respingător, de aromă cândva atrăgătoare actualmente expirată. Aşadar, alegerea mea inconştientă au fost… Continue reading Masculin la puterea feminin

Let's talk about..., Spring Super blog

Joc, joacă, jucării


După un weekend intens dedicat jocurilor de societate, în care am fost pe rând, negustori, amirali, piraţi sau domniţe, am înţeles că joaca face parte din noi. Indiferent că suntem mari sau mici, că suntem părinţi, bunici sau nepoţi. În sufletul nostru, am rămas aceiaşi copii care se jucau cu mingea pe maidan, cu elasticul, cu praştia sau cu tubul cu conuri. Aceiaşi copii mari cărora le este dor de joacă.