Astăzi însă trăim mai puţin şi mimăm mai mult. Minţim mai mult şi visăm mai puţin. Ipocrizia a devenit a doua noastră natură. Individul este, ca Aurora, rupt de sine şi cu greu reuşeşte să se regăsească. Relaţia de cuplu este pusă sub acelaşi semn al întrebării care depinde de nenumărate potenţialităţi. Acelaşi joc al aparenţelor sub care ne ascundem cu toţii.
Am crescut într-o casă care, deşi construită în 1950, fascina orice vizitator care avea prilejul să îi calce pragul. Nu prin impozanţă, nici prin stilul pompos de amenajare, ci prin căldura pe care o emana, prin toate micile detalii care o făceau unică şi atât de “acasă”. Fototapetul din bucătărie. Intâi cu o cărăruie pierdută… Continue reading De la casă la acasă
Arhiva personala Sunt unele lucruri care se petrec o singură dată în viaţă. Lucruri pe care dacă le-ai repeta, nu ar mai avea acelaşi farmec şi nici aceleaşi înţelesuri. Se întâmpla acum vreo 10 ani când, îndrăgostită fiind de maşina mea, am hotărât să nu ratez niciun curs/eveniment organizat de BMW, tocmai pentru a învăţa… Continue reading Once in a lifetime…
Ţin minte că în fiecare toamnă, era un moment când afară era mai cald decât în casă. Şi asta pentru că nopţile fiind tot mai reci şi zilele din ce în ce mai răcoroase, construcţia în sine ajungea să reţină tot mai puţină căldură. Mă trezeam dimineaţa şi recunosc că îmi lua ceva timp până… Continue reading Trecut. Viitor. Acasă
Ce ai face dacă într-o zi nu ar mai răsări soarele? Ce ai face dacă te-ai trezi într-o zi că timpul a încetat sa mai curgă? Că este doar un întuneric etern şi în absenţa răsăritului, nici clepsidra nu îşi mai măsoară nisipul? Oare cum ţi-ai continua viaţa? Poate că te-ai comporta ca unul dintre… Continue reading Utopia unei lumi fără reclame
Aproximativ 7 milioane de oameni mor anual din cauza poluării, arăta un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dat publicităţii la mijlocul anului trecut. Dacă nu vă spune mare lucru o astfel de cifră, atunci ar trebui să aflaţi că 9 din 10 oameni oameni respiră aer poluat. Adică şi eu care scriu aceste… Continue reading E-mobility, între poluare şi viitor
Cât am fost la şcoalã, mi-a plãcut dintotdeauna sã fiu premiantã. Nu ştiu prin ce resort s-a dezvoltat acel mecanism interior care m-a învãţat cã pot obţine tot ce vreau dacã mã strãduiesc îndeajuns. Când ma gândesc acum, retrospectiv, nici nu-mi aduc aminte dacã îmi plãcea sã învãţ. Însã cu siguranţã îmi plãcea… Continue reading Despre recunoaştere
Nu este uşor sa fii clanţã. Adicã nu orice fel de clanţã. Pentru cã, în acest caz putem vorbi despre fraţii şi surorile mele care îşi au locuinţa în diverse uşi: apartamente de lux, vile somptuoase, birouri. Ele sunt şterse zilnic de praf, lustruite, îngrijite, unse... Nu ca noi, celelalte clanţe mai puţin… Continue reading Şi soarele, şi norii, şi cerul….
Mi se întâmplã uneori (a se citi „tot timpul”) sã fiu nemulţumitã de ceea ce sunt sau de ceea ce am. De cele câteva kilograme care mã obsedeazã chiar dacã, mai nou, intru lejer în mãsura 38. Şi uneori chiar şi în 36. De aripioarele cu care îmi iau zborul, oricâte creme sau… Continue reading Acrobaţii fãrã coardã elasticã
N-am mai apucat sã scriu nimic de ceva vreme tocmai pentru cã în ultima perioadã, mi-am concentrat toate forţele cãtre o lucrare de disertaţie susţinutã la o ilustrã facultate din Bucureşti. Pe care am prezentat-o, dupã îndelungi chinuri, ieri. N-am sã vã povestesc despre subiect, bibliografii şi numãr de pagini. De data asta… Continue reading Viaţa e o ţeapã
Irninis Miricioiu 