🐾❤️ Singurul “lucru” pe care l-am furat vreodată a fost… un pui de pisică. Era al vecinilor. Copil fiind, am crezut că dacă a ajuns pe stradă, iar eu l-am găsit, înseamnă și că îl pot păstra. El plecase în explorare, eu l-am luat acasă. Doar că… au venit vecinii după el, iar Mamina m-a obligat să îl dau înapoi.
Doar că și pisoiul mă voia pe mine, la fel de tare cum îl voiam eu pe el. Aşa că a doua oară am plănuit furtul. Nici n-a fost prea greu, pisoiul avea tot timpul chef de joacă, la fel ca mine de-altfel. Am pândit când au plecat vecinii de acasă și l-am atras cu o felie de şuncă.
L-am luat cu mine şi am jurat că nu îl mai las să plece. Seara, observând dispariția mâței din nou s-au înființat vecinii la noi acasă. Doar că de data aceasta, am plâns atât de tare și cu atâta patos, încât i-am înduplecat să mi-l lase mie. Aveau suflet bun! 🙃
Era un motan gri tărcat, cu blana moale și ochi lucitori. Am vrut să-i pun un nume la fel de special ca al meu și cum nu am găsit, am inventat unul: Medith. Iar Medith a trăit mulți ani alături de mine, aproape toți anii mei de școală, când mă aștepta cuminte pe prag, ca să îmi sară în brațe cum mă puneam pe un scaun.
A murit spre bătrânețe, călcat de o mașină, când era prea bătrân să o mai audă venind. Sunt sigură că acum toarce din raiul pisicilor pentru că uite, vorbesc de el. 🥲
Recunosc că ar trebui să fac niște precizări legate de sfârșitul său. Medith a fost un motan liber. A trăit cum a vrut el, colindând pe acoperişuri, doar seara venind să se cuibărească la mine în poală. Plus că această poveste datează de acum aproape 35 de ani când nu exista nici măcar… mâncare de pisici!
Într-adevăr, sfârșitul său a fost unul trist, cine nu a pierdut niciodată un animal iubit nu ştie cum se simte sfâşierea interioară… însă viața însăși nu e întotdeauna fericită. Este o însușire de bune și rele, de clipe triste amestecate cu clipe fericite.
Prima dragoste sinceră. Trainică. Dincolo de timp şi spațiu. Pentru că asta îți oferă animalele: loialitate dincolo de cuvinte.
Din 4 octombrie vă aștept în fiecare sâmbătă de la ora 11.30 la TVR1 să vorbim despre animale. Să aflăm cum le putem îngriji mai bine. Să înțelegem care le sunt drepturile – da, poate nu ştiați, dar şi ele au drepturi pe care noi, oamenii suntem datori să le respectăm. Şi nu în ultimul rând, povești despre dragoste necondiționată și supraviețuire.
Şi dacă ne urmăriți, poate aveți ocazia să vă îndrăgostiți de un suflețel cu patru picioare ce va fi dat spre adopție.
Pentru că, uneori, nu noi alegem animalele, ci ele ne aleg pe noi. Și atunci când o fac, ne învață lecții despre iubire, răbdare și devotament. Şi chiar dacă ele ajung în raiul animalelor lecțiile lor rămân pentru totdeauna! 🐾❤️
Ediții disponibile online
- Ediția din 4 octombrie
- Ediția din 11 octombrie
- Ediția din 18 octombrie
Irninis Miricioiu 