De Paşte am plecat şi eu, aşa cum se promoveazã de ceva vreme încoace, în „vacanţã”, profitând de zilele libere şi de ideea de a încerca altceva. Este prima datã când am ales sã fug de tradiţionalul „Paşte” acasã, gândindu-mã cã undeva, departe, în alte zãri, sãrbãtoarea poate avea un alt farmec... dar nu… Continue reading Prãpastia dintre douã lumi
Scriam undeva, mai demult, cã timpul trece implacabil pentru fiecare dintre noi... cu toţii ne naştem, trãim şi murim... mai întâi deschidem ochii pe chipul mamei care ne ţine în braţe. Învãţãm sã mergem de-a buşilea, sã articulãm primele cuvinte şi sã descoperim, pe pipãite, lumea care ne înconjoarã. Apoi ne bucurãm de jucãriile… Continue reading Despre bãtrâneţe…
Prima datã l-am vãzut intr-o dupã-amiazã de august, cu soare torid şi miros de pepene proaspãt tãiat. Ieşeam cu nişte prieteni dintr-o terasã şi ochii mi-au rãmas lipiţi de pielea negrã. Mi-a plãcut. Deşi nu intuiam atunci cum el urma sã devinã mai mult decât o simplã imagine. Mai mult decât o privire aruncatã… Continue reading Declaraţie de dragoste
Încã de micã îmi plãcea sã primesc mãrţişoare... în mintea mea de copil, reprezentau un simbol al primãverii apropiate, nevãzute încã, dar intuite. Parcã primãvara, ea însãşi, reuşea sã prindã viaţã prin micul ghiocel abia înflorit, sau prin nevinovãţia unui animãluţ de sticlã oferit pe post de mãrţisor. Îmi aduc aminte de colecţia întreagã strânsã… Continue reading 1 martie fãrã mãrţisor
Nu cred cã existã om pe lumea asta care sã nu fi fost curios mãcar, sã-şi creeze un cont pe facebook. Da, ştim cu toţii cum funcţioneazã reţeaua, mai ales cã mulţi dintre noi ne-am „încadrat” deja în rigorile noului sistem. Am spus „sistem”? mda, aţi putea sã mã contraziceţi replicând cã nu te… Continue reading Despre facebook şi alţi demoni…
Oamenii pe care i-am iubit, la un moment dat, in trecut, nu dispar niciodata cu totul. Chiar daca viata, imprejurarile, cei din jur sau ei isisi ajung sa provoace o despartire, ea nu se petrece in definitiv decat in plan social sau in plan fizic... da, in fata lumii sau a societatii, e simplu cand doi… Continue reading Perpetuum mobile
Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, imi schimb starile... Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viata, nimicul ma impaiaza, timpul isi bate joc de mine, eu imi bat joc de el, schimbam rolurile si nimicul, ca un carcel dureros, ma impaiaza din nou. Cand la final de conversatie cineva… Continue reading Hello world!
Irninis Miricioiu 