De douã zile citesc “Paula” de Isabel Allende şi parcã sunt în transã. N-am terminat-o încã, nu ştiu ce final i-a hãrãzit scriitoarea şi parcã acum, nici nu conteazã… însã de foarte multã vreme nu am resimţit acest imbold puternic de a scrie când încã mai sunt file de întors şi rânduri de… Continue reading Jurnal de lectura – “Paula” – Isabel Allende
Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine… Continue reading “Din tata” de Nichita Danilov
Astãzi am avut o înregistrare a unei emisiuni despre cai... Invitatul a fost doctorul Ştefan Rãileanu, cel care s-a ocupat de salvarea cailor sãlbatici de la Letea. Şi chiar dacã ziua de muncã s-a încheiat, emisiunea a ieşit surprinzãtor de frumoasã (vã recomand sã o urmãriţi!), nu-mi pot lua gândul de la caii… Continue reading Mi-ar plãcea sã am un cal…
Don't drive faster than your guardian angel can fly! E la modã sã scrii despre accidente... Mai ales despre accidentele altora... Într-o lume avidã de senzaţional în care suferinţa umanã a ajuns prilej de delectare pentru mase, accidentele nici mãcar nu ne mai înduioşeazã. Zilnic, mor oameni în accidente de maşinã, iar noi… Continue reading Despre accidente şi îngeri pãzitori
Nici nu mai ştiu când am învãţat, în copilãrie cred, cã a greşi este omeneşte... cã poţi face prostii când eşti mic tocmai din neştiinţã. Cã nonşalanţa cu care te duci şi îţi strecori mâna printre limbile albastre ale focului, nu te scuteşte de arsuri. Cã nu e de ajuns sã ţi se spunã… Continue reading Arta de a greşi
Nu alegem noi când ne naştem. Nu putem alege nici mãcar ce pãrinţi sã avem. Mai buni sau mai rãi, mai apropiaţi sau sau mai distanţi, într-un fel sau altul, ei reprezintã o coordonatã fixã a vieţii noastre. Nu îi putem schimba, aşa cum nu putem schimba vremurile în care trãim. De foarte… Continue reading Vreme trece, vreme vine…
Scriam undeva, mai demult, cã timpul trece implacabil pentru fiecare dintre noi... cu toţii ne naştem, trãim şi murim... mai întâi deschidem ochii pe chipul mamei care ne ţine în braţe. Învãţãm sã mergem de-a buşilea, sã articulãm primele cuvinte şi sã descoperim, pe pipãite, lumea care ne înconjoarã. Apoi ne bucurãm de jucãriile… Continue reading Despre bãtrâneţe…
Prima datã l-am vãzut intr-o dupã-amiazã de august, cu soare torid şi miros de pepene proaspãt tãiat. Ieşeam cu nişte prieteni dintr-o terasã şi ochii mi-au rãmas lipiţi de pielea negrã. Mi-a plãcut. Deşi nu intuiam atunci cum el urma sã devinã mai mult decât o simplã imagine. Mai mult decât o privire aruncatã… Continue reading Declaraţie de dragoste
Nu cred cã existã om pe lumea asta care sã nu fi fost curios mãcar, sã-şi creeze un cont pe facebook. Da, ştim cu toţii cum funcţioneazã reţeaua, mai ales cã mulţi dintre noi ne-am „încadrat” deja în rigorile noului sistem. Am spus „sistem”? mda, aţi putea sã mã contraziceţi replicând cã nu te… Continue reading Despre facebook şi alţi demoni…
Nu-mi plac dimineţile înnorate, în care ma trezesc mai departe de mine însãmi, de tine, de noi. Nu-mi plac dupã-amiezile nãucitoare în care alerg dupã mirosul unui chibrit aprins, dupã emoţia unei clipe trecute, dupã o lacrimã. Nu-mi plac nopţile însingurate, în care timpul devine nesfârşit, în care bãtaia mea de inimã nu… Continue reading Nu
Irninis Miricioiu 