Dacă am fi măcar din când în când conştienţi cât de bogaţi suntem… şi în ce constă adevărata bogăţie…
Tu esti în inima mea ca un dar
neaşteptat şi mult prea scump,
pe care îl cercetez mirată iar şi iar,
cu-aceeaşi nesecată desfătare.
Esti tainica-mi putere şi mândrie,
de când te ştiu mi-i cerul mai aproape
şi nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai făcut ţărâna mai uşoară
şi inima aşa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
şi-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.
Acestea toate să ţi le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dându-ţi dar.
Irninis Miricioiu 