Este perfect uman să iubești, să urăști, să suferi. Este perfect uman să te doară, să te emoționezi, să plângi, să râzi cu gura până la urechi, să fii melancolic și să-ți fie dor. Este perfect uman să ai nevoie de alți oameni pe care să-i atingi, să-i ții în brațe, cărora să li te oferi trup și suflet. Este perfect uman să te bucuri și să fii fericit.
Toate aceste teme, toate aceste emoții, toate aceste sentimente își găsesc în teatru singurul loc în care pot fi trăite laolaltă, la vedere, fără rușine și fără mască. Ele se vor regăsi, timp de 10 zile, pe scenele principalelor teatre bucureștene care găzduiesc Festivalul Național de Teatru, începând de vineri, 16 octombrie.
Este o bucurie pentru mine să fiu, al doilea an consecutiv, voluntar în cadrul acestui festival, un adevărat maraton de evenimente: 36 de spectacole, spectacole-lectură, dezbateri și conferințe, expoziții, instalații performative, întâlniri cu artiști, teatru radiofonic și televizat și 35 de lansări de carte de teatru.
Iar în centrul acestui maraton stau cele 36 de spectacole din selecția oficială, alese dintre peste 150 de producții ale stagiunii 2025–2026 de echipa curatorială formată din criticii de teatru Raluca Cîrciumaru, Alina Epîngeac și Sebastian-Vlad Popa. Pe afiș se întâlnesc regizori precum Silviu Purcărete, Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, Andrei Măjeri, Bobi Pricop sau Răzvan Mazilu, cu texte de la Cehov și Shakespeare la Ionesco și Tabori, iar de la Chișinău vin două producții invitate, „Richard al III-lea” și „Macbeth”. Curatorii au așezat în centrul ediției (im)perfecțiunea, adică tocmai trăsătura vulnerabilă care ne face oameni. De aici și motto-ul „perfect uman”.
Pentru că teatrul e locul în care „perfect uman” capătă chip, voce și respirație. Ca o bătaie se inimă.
