Şi i-am cunoscut. Şi s-au lipit de mine cu simplitatea şi candoarea specifice vârstei. Curioşi, mânaţi cu paşi mici spre mine de câte un amãnunt care poate, mã fãcea interesantã în ochii lor limpezi de copii, s-au strâns ciorchine în jurul meu şi parcã, în clipa aia, i-aş fi luat pe toţi acasã...… Continue reading Şi i-am cunoscut…
La început a fost un scâncet. Un scâncet timid transformat în plâns. Şi-apoi prima gurã de aer, trasã într-o lume necunoscutã. O lume plinã de culori, forme, zgomote, arome... o lume nouã şi misterioasã, atrãgãtoare şi periculoasã. O lume privitã cu ochii tulburi ai celui care se trezeşte smuls dintr-un culcuş în… Continue reading L-aţi vãzut cumva pe Moşu’…?
Da, chiar... îţi aduci aminte când ai zâmbit ultima oarã? Nu, nu vorbesc de schiţa aia de zâmbet pe care eşti nevoit s-o afişezi în fiecare zi la birou, mai ales când întârzii. Sau când te cheamã şeful pe care, normal, îl deteşti, şi te întreabã de raportul ãla pe care trebuia sã-l… Continue reading Când ai zâmbit ultima datã?
Nu este uşor sa fii clanţã. Adicã nu orice fel de clanţã. Pentru cã, în acest caz putem vorbi despre fraţii şi surorile mele care îşi au locuinţa în diverse uşi: apartamente de lux, vile somptuoase, birouri. Ele sunt şterse zilnic de praf, lustruite, îngrijite, unse... Nu ca noi, celelalte clanţe mai puţin… Continue reading Şi soarele, şi norii, şi cerul….
Mi se întâmplã uneori (a se citi „tot timpul”) sã fiu nemulţumitã de ceea ce sunt sau de ceea ce am. De cele câteva kilograme care mã obsedeazã chiar dacã, mai nou, intru lejer în mãsura 38. Şi uneori chiar şi în 36. De aripioarele cu care îmi iau zborul, oricâte creme sau… Continue reading Acrobaţii fãrã coardã elasticã
Cânt ca privighetorile oarbe. Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe. Atât de sus ne-nãlţãm câteodatã... Sufletu-mi arde de-o flacãrã înfricoşatã. Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu, aşa arde sufletul meu. Cred în zâne, în sfinţi şi minuni; prieteni, nu-mi împletiţi cununi. Cântecul e-n mine ca-n voi tãcerea; îi bãnuiesc uneori puterea,… Continue reading Cânt – Magda Isanos
Am ieşit într-o zi la plimbare, tânjind dupã peisajul care altãdatã mã copleşise cu mãreţia lui. Cãutam sã redescopãr bucuria pe care mi-au dat-o odinioarã drumurile ca nişte labirinturi sculptate între ziduri de zãpadã, adulmecam aerul cãutând parfumul acela de frig şi splendoare care mã ameţea în trecut, imploram vântul sã-mi cânte ceva care… Continue reading Andiamo – Alice Nãstase Buciuta şi Simona Catrina
De douã zile citesc “Paula” de Isabel Allende şi parcã sunt în transã. N-am terminat-o încã, nu ştiu ce final i-a hãrãzit scriitoarea şi parcã acum, nici nu conteazã… însã de foarte multã vreme nu am resimţit acest imbold puternic de a scrie când încã mai sunt file de întors şi rânduri de… Continue reading Jurnal de lectura – “Paula” – Isabel Allende
Dupã ce m-am adunat şi eu de pe drumuri şi am mai aruncat un ochi pe propriul blog, pe care trebuie sã recunosc cã l-am cam neglijat în ultima perioadã, a trebuit sã iau o decizie privind concursul pe care l-am lansat acum ceva vreme. Şi deşi nu am avut prea mulţi participanţi,… Continue reading Concursul s-a încheiat! Avem douã câştigãtoare! 🙂
Din tata a rãmas doar foarfecele un foarfece vechi, ruginit, cu care el croia stofa, tãia pieile şi tabla pentru acoperiş îl folosea şi la tunsul oilor (uneori tundea chiar şi norii lãsând cerul golaş sã se prãvale-ntr-o groapã) eu însã mi-l închipuiam tunzând urechile – urechi mari ce izvorãsc din capete omeneşti bovine… Continue reading “Din tata” de Nichita Danilov
Irninis Miricioiu 