Misterios și elegant. O voce profundă, gravă, ce uneori, stârnește fiori. Inflexiuni atent meșteșugite ce se armonizează cu starea transmisă ascultătorului. Vrajă. Este un actor pentru care meseria este mai mult decât o vocație. Este a doua natură. Pentru că intuiția sa profundă îl fac să intre cu foarte mare ușurință și în pielea unor… Continue reading Un actor pentru o viață: Dan Condurache
Uneori, chiar cred că sunt printre oamenii norocoși. Cu adevărat norocoși, deși mai am momente când mă plâng de viața mea, mi se pare anostă și lipsită de culoare. Dar mai vine câte o zi (neagră) ca asta când mă izbește câte o veste care mă zdruncină din temelii și mă face să văd adevărul:… Continue reading Așa a fost el… unic. Drum lin în lumină, Valentin Uritescu!
A curs multă cerneală virtuală zilele acestea în online pe tema premiilor, serbărilor și performanțelor școlare. Și da, am citit fiecare postare pentru că m-a interesat, dincolo de experiența personală, motivația din spatele acelei postări. Unii erau mîndri de copiii lor care defilau cu coroniță, chiar dacă de-abia terminaseră clasa pregătitoare sau de ce nu,… Continue reading Premiile sunt pentru părinți. Copiii n-au nevoie de premii. Copiii au nevoie de iubire
Poate una dintre cele mai tulburătoare întâlniri pe care le-am trăit vreodată. Unul dintre oamenii care mi-au rămas adânc întipăriți în suflet. Prin candoare, eleganță, profunzime. Și poate una dintre marile mele... greșeli. L-am invitat pe maestrul George Motoi la un interviu, în direct, în cadrul emisiunii pe care o realizam atunci. Un interviu pe… Continue reading George Motoi și revelația experienței netrăite
De mult voiam să scriu despre depresie, despre cât de invalidantă este o astfel de (hai să-i spunem) experiență, dar parcă până acum cuvintele nu se legau într-o structură coerentă. Poate pentru că nu eram suficient de “vindecată” ca să pot vorbi despre ea. Triggerul meu este “cazul” care a oripilat o țară întreagă și recunosc… Continue reading Depresia nu este un moft sau un status pe facebook
De 28 de ani m-ai lăsat singură. Nici n-am apucat să te cunosc prea bine. Amintirile mele legate de tine sunt puține și dureroase. Țin minte atunci când ai venit la școală să mă vezi. Nu o puteai face în altă parte, mama nu îți mai dădea voie. Devenisem cumva câmpul vostru de luptă în… Continue reading Scrisoare către tata
Nu vă mai spun și eu cum să vă fie anul, căci deja au trecut câteva zile bune din el. Zile în care ați avut timp să vă dezmeticiți, și unii dintre voi, să vă întoarceți la cotidian. Da, același cotidian întrerupt abrupt de zilele de sărbătoare. Sărbătoare trăită și ea pe repede înainte tocmai… Continue reading În loc de urare (la început de An)
“Ar trebui sã te bucuri!” zice imaginea dezlânatã din oglindã. “De ce sã mã bucur?” întreb eu. “Când tot ce-am trãit au fost doar lacrimi și sânge?” “De lacrimi și sânge. Sã te bucuri! În fiecare zi!” îmi rãspunde ecoul. “Ar trebui sã te bucuri!” șopteste conștiința. “De ce sã mã bucur?” întreb cu sufletul… Continue reading Gând rãzleț
Recent mi-am cumpărat o pisică. Da, știu. “De ce nu ai adoptat una?” mă veți întreba. Pentru că pisica mea nu are blăniță moale și nici ochi sticloși. Nu toarce dimineața la trezire și nici nu miaună pe la ușă așteptându-ne nerăbdătoare. În schimb, stă cuminte pe o etajeră, fix acolo unde am lăsat-o. Cam… Continue reading Un strop de trecut la un click distanță
Mult onorate doamne,Distins auditor!La festival când vine, tot omul e datorS-asculte, înainte de partea amuzantă,O conferință lungă și foarte importantă.Conform acestei date sinistre, așadar,Avem între culise un conferențiar,Un om cu greutate, un personagiu mare...Să nu luați aceasta drept o amenințare!Dar ca să nu planeze asupra noastră vinaC-am neglijat programul, — persoana cu pricinaE gata să… Continue reading Bacilul lui Koch. George Topârceanu
