-Ai reuşit? -Nu. S-a înţepenit fermoarul. Şi oricât trag de el, nu merge! -Of, fir-ar! Mai încearcă o dată! oftez eu în timp ce inspir adânc şi încerc să îmi sug burta cât pot, doar doar oi încăpea în minunata rochie de dantelă pe care am visat că o voi purta în ziua cea mare.… Continue reading Perfect fit
Astăzi însă trăim mai puţin şi mimăm mai mult. Minţim mai mult şi visăm mai puţin. Ipocrizia a devenit a doua noastră natură. Individul este, ca Aurora, rupt de sine şi cu greu reuşeşte să se regăsească. Relaţia de cuplu este pusă sub acelaşi semn al întrebării care depinde de nenumărate potenţialităţi. Acelaşi joc al aparenţelor sub care ne ascundem cu toţii.
Am crescut într-o casă care, deşi construită în 1950, fascina orice vizitator care avea prilejul să îi calce pragul. Nu prin impozanţă, nici prin stilul pompos de amenajare, ci prin căldura pe care o emana, prin toate micile detalii care o făceau unică şi atât de “acasă”. Fototapetul din bucătărie. Intâi cu o cărăruie pierdută… Continue reading De la casă la acasă
Arhiva personala Sunt unele lucruri care se petrec o singură dată în viaţă. Lucruri pe care dacă le-ai repeta, nu ar mai avea acelaşi farmec şi nici aceleaşi înţelesuri. Se întâmpla acum vreo 10 ani când, îndrăgostită fiind de maşina mea, am hotărât să nu ratez niciun curs/eveniment organizat de BMW, tocmai pentru a învăţa… Continue reading Once in a lifetime…
Cred că odată cu vârsta am început să resimt tot mai pregnant apăsarea oraşului. Mi se pare tot mai mult că uneori zidurile mă sufocă, zgomotul este tot mai asurzitor, mai greu de îndurat. Că apartamentul meu, pe care singură mi l-am ales, care mi-a plăcut tocmai pentru că de la etajul al 10-lea aveam… Continue reading Deocamdată în vis. Cândva în realitate
Într-unul dintre filmele mele preferate, “Jeux d’enfants” (sau “Love me if you dare”, după titlul său american), personajul principal Sophie, copil fiind, interpretată magistral de Marion Cotillard, este întrebată la un moment dat ce îşi doreşte să devină când va fi mare. Ştiţi deja, banala întrebare adresată tuturor copiilor la un moment dat, de parcă… Continue reading Mi-ar fi plăcut să fiu…
Ţin minte că în fiecare toamnă, era un moment când afară era mai cald decât în casă. Şi asta pentru că nopţile fiind tot mai reci şi zilele din ce în ce mai răcoroase, construcţia în sine ajungea să reţină tot mai puţină căldură. Mă trezeam dimineaţa şi recunosc că îmi lua ceva timp până… Continue reading Trecut. Viitor. Acasă
Ţin minte că era o zi ploiasă de toamnă atunci când am ajuns împreună cu mama în faţa unei porţi impunătoare aflate pe o străduţă liniştită din Vatra Luminoasă. Era weekend şi în loc să mă fi bucurat că am venit la Bucureşti pentru două zile, eu trebuia să merg la meditaţie. Încă una, pe… Continue reading Dacă timpul ar avea frunze…
Ce ai face dacă într-o zi nu ar mai răsări soarele? Ce ai face dacă te-ai trezi într-o zi că timpul a încetat sa mai curgă? Că este doar un întuneric etern şi în absenţa răsăritului, nici clepsidra nu îşi mai măsoară nisipul? Oare cum ţi-ai continua viaţa? Poate că te-ai comporta ca unul dintre… Continue reading Utopia unei lumi fără reclame
Aproximativ 7 milioane de oameni mor anual din cauza poluării, arăta un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dat publicităţii la mijlocul anului trecut. Dacă nu vă spune mare lucru o astfel de cifră, atunci ar trebui să aflaţi că 9 din 10 oameni oameni respiră aer poluat. Adică şi eu care scriu aceste… Continue reading E-mobility, între poluare şi viitor
Irninis Miricioiu 