Avea dreptate Marius Manole când spunea că este o bucurie de om. Că frumusețea sa interioară radiază până departe, în străfunduri. Că bonomia, căldura și mai ales, pasiunea pentru meseria pe care și-a ales-o, sunt atributele unui om care a trăit dintotdeauna și care arde în continuare doar pentru teatru. Teatru pe care îl respiră prin fiecare por al ființei sale. Teatru fără de care nu ar putea trăi.
Căci nu s-a imaginat niciodată altceva decât actriță. Deși poate vremurile de atunci nu încurajau deloc meseriile “liberale”, ți-era mai bine dacă deveneai om al muncii. Și poate că tocmai de-aceea a avut șansa de a juca pe scena Teatrului Național (care funcționa chiar în Teatrul Odeon de astăzi) încă din primul an de facultate. Dintr-o întâmplare, mărturisește. O întâmplare fericită, bineînțeles, care a adus-o în atenția regizorilor vremii, iar talentul său nu a trecut neobservat.
Însă dacă poate ar fi părut normal ca ulterior să i se deschidă toate ușile, nu a fost deloc așa.
“Da, joci un rol extraordinar, te iubește toată lumea, ai 100 de fani în rândul I și pe urmă vine altcineva și-ți ia locul și tu trebuie să te lupți ca să-l recâștigi“,
mărturisește cu sinceritate doamna Rodica Mandache în prima ediție din noul sezon “Din arhiva TVR”, care se va difuza sâmbătă, 2 decembrie, de la ora 20.00, la TVR3. Căci nu se sfiește să pună degetul pe rană, să fie autentică și vulnerabilă, totodată, plină de umor și de înțelepciune. Să fie ea însăși și să își povestească cu zâmbetul pe buze devenirea.
Un sezon plin de surprize, chiar dacă debutează atât de târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, zic.🙃 Un sezon în care ne bucurăm din plin de sprijinul oferit de Teatrul Odeon pentru a creiona povești memorabile #împreuna.
Așa că nu pot să trimit un mare #multumesc tuturor celor care au contribuit, pe măsura forțelor lor, ca această reverie să meargă mai departe.
Ps. În încheiere trebuie să fac o mărturisire. Această emisiune cu toate întâlnirile ei de suflet este resortul care mă împinge de la spate atunci când simt că nu mai pot. Și uite-așa, mai pot puțin.
Irninis Miricioiu 