Diluviu
Nori negri se grãmãdesc la poarta creierului meu
Porumbei albi zboarã
Goniţi de furtuna din mine
Am rãmas încremenitã
În ploaia rece
Ce mã turteşte, mã îndoaie
Mã face una cu pãmântul.
Un fulger îmi sfredeleşte creierul
Pânã in adâncuri
Viscoleşte cu gânduri translucide
Şi universul meu s-a închis intr-o picãturã de ploaie
Încerc sã îmi adun fãrâmele
De adevãruri
Ca sã gonesc ploaia
Ce plouã, plouã, plouã,
Plouã din coasta mea.
Am rãmas îngheţatã ca o picaturã de ploaie
Suspendatã de pana unui porumbel.
de Irninis Miricioiu
Irninis Miricioiu 