Înţelepciune este să respiri
uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,
petalele ce cad din trandafiri
şi nu s-aud când mor, să le iubeşti.
Priveşte pomii drepţi din bătătură –
ei cată totdeauna către cer,
şi-n ruga lor cea verde parcă cer,
mai multă ploaie, mai puţină ură.
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor să cazi,
stăpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Minunată poezie! 😘